NEGHIOBÍE neghiobii s. f. Fapta sau vorba prosteasca nelalocul ei; prostie nerozie. Fata il ashtepta cu ochii trashi se insenina la cea dintii neghiobie rostita de el. C. PETRESCU S. 118. Lui Pepelea nui prea placea sal povatzuiasca altzii ori sal mustre pentru neghiobiile lui. SBIERA P. 3. Ai trecut nefericitule in valea plingerii! i zisera ele cu totul speriate. Am trecut dragele mele fara k sa fi voit sa fac asta neghiobie. ISPIRESCU L. 8.