NEFERICÍT A nefericitzi te adj. Care nu este fericit care sufera este cuprins de durere; nenorocit trist zdrobit. Un sentiment de revolta ingrozitoare umplea inima nefericitului tata. BUJOR S. 51. Orice sume ar fi trecut prin minai el tot nefericit ar fi fost. CARAGIALE O. III 238. ◊ (Substantivat) Dara nefericitul in invalmasheala nu bagase de seama k alergind dupa iepure trecuse in valea plingerii. ISPIRESCU L. 8. Nefericite ce ai indraznit a cugeta? EMINESCU N. 70. Mii pricepe prea mult nefericitule cind tzioi impartashi taina infricoshata. ALECSANDRI T. I 69. ♦ Care aduce nenorocire; funest nefast. O gind nefericit! aiuri el. EMINESCU N. 70.