NECRUȚĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. intolerant, neiertător, neîndurător, neîngăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (E un om ~ cu cei răi.) 3. adj. intransigent. (Un judecător ~.) 4. adj. crud, hain, implacabil, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (O soartă ~.) 5. adj. acerb, aspru, înverșunat. (O dispută ~.)