NECAJÍ necajesc vb. IV. 1. Tranz. A pricinui (cuiva) un necaz o suparare; a face cuiva singe rau a minia a supara a irita a amari. Blestemul parintzilor care nui asculta ci i tot necajea a facuto sa fie gheonoaie. ISPIRESCU L. 4. Tu ai fost bun de calugarit iar nu de trait in lume sa necajeshti oamenii shi sa chinuieshti nevasta shi copiii. CREANGA P. 47. ♦ A nu lasa (pe cineva) in pace; a sicii a tachina. Atzi necajit intro zi prin gard un paun care sanfoiat pe data. PAS Z. I 47. Se gasea insa din cind in cind cite un om care neavind alta treaba se lega de el shil necajea. SLAVICI O. I 227. ♦ Refl. A se enerva a se minia. Cu cit se vedea mai neindeminatic cu atit se necajea mai rau. VLAHUTZA O. A. 111. Se necajea pentru cal durea inima cind vedea k nu se silesc copiii la invatzatura. GHICA S. A. 71. Ce bade teai necajit? SHi eu numa iam glumit! JARNÍKBIRSEANU D. 77. 2. Refl. Ashi da osteneala a se trudi a se cazni. Pushcashii se necajeau sa scoata un polobocel de vin. SADOVEANU O. I 68. Dupa ce neam necajit pe drum doua zile shi doua noptzi cind sagiungem la gazda... ne fug surugiii. ALECSANDRI T. I 120. ◊ Intranz. (Rar) Vai de mama cu feciori! Necajeshte Pinai creshte Imparatui cataneshte. BIBICESCU P. P. 124. Varianta: nacají (CREANGA A. 23 ALECSANDRI T. I 112 HODOSH P. P. 207) vb. IV.