NEBÚN¹ A nebuni e adj. I. 1. Care sufera de o boala mintala; alienat dement dezechilibrat mintal. Doamne fereshte de omul nebun k tarei de jalit! CREANGA P. 243. Undes shirurile clare din viatzami sa le spun? Ah! organeles sfarmate shi maestrul e nebun! EMINESCU O. I 158. Baba Cloantza cea nebuna... alearga descintind. ALECSANDRI P. I 12. Negreshit k ma socotea nebun. NEGRUZZI S. I 66. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun dupa cineva (sau dupa ceva) = a fi foarte indragostit de cineva a iubi peste masura pe cineva; ai placea la nebunie a se da in vint dupa cineva (sau ceva). Cind eram fata... umblam nebuna dupa el. DAVIDOGLU M. 43. Eram nebun dupa o vara a mea. DELAVRANCEA la TDRG. Aceste domnitze... erau nebune dupa joc shi pe fiecare noapte rupeau cite o pereche de conduri de matase alba dantzuind. ISPIRESCU L. 232. A fi nebun de bucurie (de groaza de durere etc.) = a fi cuprins a fi copleshit de bucurie (groaza durere etc.). Multzimea nebuna de groaza ishi cauta scaparean fuga. VLAHUTZA O. A. II 119. Ia oparit pe totzi de tzipau shi fugeau nebuni de usturime shi de durere. CREANGA P. 292. 2. Nechibzuit nesocotit. Nu sint oamenii asha de nebuni cum crede lumea la orash. REBREANU R. II 46. Cinea fi nebun k mine Tot k mine sa patzeasca. ALECSANDRI P. III 366. Cinea facut crishman drum Na facuto de nebun. JARNÍKBIRSEANU D. 385. ◊ (Despre manifestarile oamenilor) Mergea deun gind nebun purtat: Sa moarantre straini! COSHBUC P. I 233. Sa nutzi mai scape din gura astfel de vorbe nebune. NEGRUZZI S. I 146. Eu am prins ginduri nebune Sa ma duc cu mindran lume. JARNÍKBIRSEANU D. 56. 3. Neastimparat nestapinit zvapaiat vioi. Poate sa mai doarma cineva de raul nebunelor istor de privighetori? CREANGA P. 131. Mie murgul cam nebun SHi de fuga numai bun. ALECSANDRI P. P. 72. ◊ Fig. Joc ametzitor nebun fara astimpar. BART S. M. 15. 4. (Cu valoare de superlativ) Foarte mare (tare puternic etc.) extraordinar teribil strashnic. Cum alergam k furtuna In fuga nebuna pe betze! Hi! cal nazdravan! BENIUC V. 23. Apusul se ineca in urma mea in nourii de praf care Harap i ridica din fuga lui nebuna. GALACTION O. I 78. Aceshti miliardari duc o viatza de somptuozitate de un lux nebun. GHEREA ST. CR. II 316. II. (Azi neobishnuit; popular) Care nu e bun; rau. La elenii aceia zeii cei buni k shi cei nebuni cei rai k shi cei nerai totzi fierbeau intro oala. ISPIRESCU U. 4. Dar neatzi dat o calauza nebuna Nea dus pe calea ce na fost buna. TEODORESCU P. P. 180.