NEBÚN A nebuni e adj. s. m. s. f. I. 1. Adj. s. m. shi f. (Om) care sufera de o boala mintala; alienat dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun dupa cineva (sau dupa ceva) = a fi foarte indragostit de cineva; ai placea foarte mult cineva sau ceva. Eshti nebun? se spune pentru a arata dezaprobare sau mirare surpriza fatza de faptele sau de afirmatziile cuiva. A (o) face pe nebunul = ashi acorda o importantza exagerata a fi mereu mandru cu nasul pe sus nemultzumit. 2. Adj. s. m. shi f. (Om) lipsit de judecata dreapta de ratziune; (om) nesocotit necugetat nechibzuit. 3. Adj. s. m. shi f. (Fiintza) neastamparata zvapaiata vioaie. 4. Adj. Care arata tradeaza nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite margini masura; p. ext. enorm extraordinar; groaznic cumplit. Un lux nebun. 2. (Inv. shi pop.) Care nu este bun; rau. III. S. m. 1. (Rar) Mascarici bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curtzile regale). 2. Piesa la jocul de shah. Pref. ne + bun.