nebún a adj. (ne shi bun). Alienat smintit care shĭa perdut mintea. Nebunesc excesiv colosal: veselie nebuna succes nebun. In mare numar: era o lume nebuna. Foarte inamorat care se da in vint: e nebun dupa ĭa. Mere nebune (Mold.) un fel de mere maĭ marĭ shi de cit cele domneshtĭ. Subst. Persoana nebuna fara minte. S.m. Odinioara bufon de la curtea unuĭ suveran.