neauzit ~a [At: CANTEMIR IST. 32 / P: nea~ / Pl: ~itzi ~e / E: ne + auzit] 1 a (D. sunete zgomote sau surse de zgomot) Care nu se aude. 2 a (Inv; pex) Care nu se intzelege bine Si: confuz nedeslushit. 3 snp (Ils) Auzite shi ~e Lucruri de tot felul cunoscute shi necunoscute de cineva. 4 a Care sau cum nu sa mai auzit nu sa mai pomenit. 5 a (Pex) Extraordinar.