NAZDRAVÁN A nazdravani e adj. 1. (In basme) Inzestrat cu puteri supranaturale capabil sa ghiceasca gindurile sa prevada viitorul shi sa savirsheasca ispravi miraculoase. Calul shtia de toate astea caci nu era el nazdravan de florilemarului. ISPIRESCU L. 29. Gerila atunci nazdravan cum era el chema tovarashii sai deoparte. CREANGA P. 249. Genarul om nalt shi puternic avea un cal nazdravan cu doua inimi. EMINESCU N. 14. ◊ (Substantivat) Voinea k un nazdravan ce era ghici de la inceput tot ce zacea in inimile fratzilor shi cumnatelor. POPESCU B. III 9. SHapoi pleaca iar in lume nazdravanul cel voinic. EMINESCU O. I 79. 2. Care iese din comun extraordinar minunat. Tattau... nu va da peste noi pina nu va savirshi o fapta nazdravana. ISPIRESCU L. 216. El sau dus k sa gaseasca... Doua oi tzigai birsane SHi copile nazdravane. ALECSANDRI P. P. 302. 3. Care se tzine de nazbitii; care provoaca hazul poznash glumetz. Om chipesh hazliu nazdravan de te tzii cu mina de inima. DELAVRANCEA S. 12. ◊ Fig. Norocul e cam nazdravan Face multe pozne intrun an. TEODORESCU P. P. 184. Variante: nazdraván a (ALECSANDRI P. P. 2) nazdrávan a (RETEGANUL P. I 25) nezdrávan a (COSHBUC P. II 138) adj.