NAÚC A nauci e adj. 1. Zapacit buimac; p. ext. nebun. Sint mari averi domneshti strinsoarea rodul Atitor lacrimi shi sudori cumplite... Nauc se uitan urma lor norodul. IOSIF P. 27. Cuntunericul in suflet k o umbra fara viatza Fara grai nauca shade rece k un stilp de gheatza. NECULUTZA TZ. D. 117. El sta nauc shi nu credea. Sai moara Radu! Acest lucru El nul intzelegea. COSHBUC P. I 101. ◊ (Substantivat) Un cuconash... te iubeshte k un nauc. ALECSANDRI T. 140. Desfa puica ceai facut SHimi da drumul sa ma duc Cam ajuns k un nauc. TEODORESCU P. P. 307. ◊ (Rar despre animale) Am incalecat... Calul a pornit nauc. CARAGIALE P. 39. 2. Prost nepriceput tont. Pe cind el nesocotitul ce din firei cap nauc Nui in stare sa priceapa nici croiala de papuc. BELDICEANU P. 120. Cuculetzule nauc Cum nam pushca sa te pushc. SHEZ. I 46. ◊ (Substantivat) O mishelule ticalosule shi naucule! mai putzina pricepere decit tine nare doara nici o gisca. RETEGANUL P. I 38. Naucii! leam aratat eu cinei mamapadurii. ALECSANDRI T. I 421. Nauca mea Facind mare foc A ars saul tot. MARIAN S.45.