naúc (naúk) adj. Zapacit bezmetic greu de cap. Sl. neukŭ „neshtiutor” din učiti „a invatza” (Cihac II 214; Tiktin; Conev 99) cf. sb. cr. slov. neuk pol. nieuk shi ucenic. Der. nauci vb. (a zapaci; a innebuni) din nauc dar poate cu o interpretare glumeatza a sl. naučiti „a invatza a studia”; nauceala s. f. (zapaceala); naucie s. f. (zapaceala); nauceshte adv. (prosteshte).