NATÚRA naturi s. f. 1. Lumea materiala; univers fire; totalitatea fiintzelor shi a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizica inconjuratoare cuprinzand vegetatzia formele de relief clima. ◊ SHtiintzele naturii = shtiintze care au k obiect fenomenele lumii inconjuratoare lumea anorganica shi organica; shtiintzele naturale. Natura moarta = grup de obiecte marunte neinsufletzite de uz curent (fructe flori vanat etc.) natura statica; p. ext. pictura care infatzisheaza un astfel de grup. ◊ Loc. adj. shi adv. Dupa natura = avand k model obiectele din realitate. ◊ In natura = a) (loc. adv.) in realitate aievea in persoana; b) (loc. adj. shi adv.) in obiecte in produse (nu in bani). 2. Ansamblul legilor dupa care se dezvolta Universul; Universul considerat k o fortza activa creatoare condusa dupa anumite legi. 3. Ansamblu de insushiri care o fiintza le are din nashtere care rezulta din conformatzia sa shi care o caracterizeaza constituind esentza sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire temperament. 4. Caracter specific al unui lucru insushire caracteristica; calitate. ◊ Loc. adj. De natura sa... = capabil sa... apt sa... potrivit sa... ◊ Expr. Este in natura lucrurilor = este firesc e de la sine intzeles. Din fr. nature lat. it. natura germ. Natur.