NÁSHTERE (< nashte) s. f. 1. Actziunea de a nashte (1); totalitatea fenomenelor mecanice shi fiziologice prin care fatul (viabil) este expulzat sau extras prin caila naturale din cavitatea uterina. N. poate fi la termen (3842 saptamani) sau prematura (intre 28 shi 37 de saptamani) spontana sau provocata normala (eutocica) sau anormala (distocica). Sin. parturitzie. ◊ Loc. Din nashtere = a) din momentul in care sa nascut: b) potrivit unor predispozitzii naturale din vocatzie. 2. Origine (2) obarshie (2) provenientza geneza. 3. Fig. Aparitzie ivire inceput. ◊ Expr. A da nashtere = a crea a produce a provoca. ◊ A lua nashtere = a aparea a se forma a se produce.