NASH A nashies. m. shi f. (In practica bisericii creshtine) 1. Persoana care tzine pruncul in bratze asista k martor in timpul savirshirii ritualului botezului shi care devine astfel ruda (mai indepartata) a familiei respective. Nashul era antreprenor shi el. Ii placea sa boteze shi sa cunune. Dadea finilor numele lui al nashei shial copiilor lor. PAS Z. I 174. Ar fi voit shi el de! sashi boteze copilul cu vrun nash mai de doamneajuta. ISPIRESCU L. 207. Tatal meu... chema pre nashumeu Pacala ma incredintza lui. NEGRUZZI S. I 247. ◊ Expr. A fi nashul cuiva = ai veni cuiva de hac a invatza pe cineva minte; a fi popa cuiva. Ashi gasi nashul = a da de cineva care nu poate fi ushor inshelat biruit sau amagit care itzi tzine piept. 2. Nun(a).