NASCOCÍRE nascociri s. f. Actziunea de a nascoci shi rezultatul ei. 1. Imaginare concepere a ceva nou care nu exista pina atunci; (concretizat) lucru inventat descoperit. Urmind invatzaturile shi nascocirile shtiintzei... alcatuim shi la noi o tzara noua. SADOVEANU M. C. 124. Se puse pe fel de fel de nascociri. ISPIRESCU U. 82. Fiindca viatza este dulce shi dorita... omul iscodeshte mii de nascociri spre apararea shi pastrarea ei. GORJAN H. II 37. 2. Scornire de lucruri inchipuite inexistente neadevarate; minciuna.