nas n. pl. urĭ (lat. nasus shi nasum germ. nase vsl. nosŭ; pv. cat. nas fr. nez. V. nare). Proeminentza din mijlocu fetzeĭ intre ceĭ doĭ obrajĭ gura shi frunte shi care e organu mirosuluĭ. Fig. Libertate prea mare arogantza: atzĭ lua nas. Indrazneala curaj: a nu avea nas sa viĭ. A vorbi pe nas a vorbi afectat shi cu fudulie saŭ a vorbi fornait. Atzĭ sufla nasu atzĭ curatza nasu suflindul. A te intilni nas in nas cu cineva a te intilni bot in bot fatza in fatza. A duce de nas a duce pe cineva dupa placu taŭ. A ride cuĭva in nas aĭ ride cu nepasare in fatza. A taia cuĭva nasu aĭ scurta pretentziile al face respectuos. Cu nasu pe sus (orĭ in sus) arogant mindru. Atzĭ lua nas a prinde curaj a deveni indraznetz arogant. A lasa a pleca nasu a deveni maĭ modest maĭ moderat. Nu e de nasu taŭ nu e de mutra ta nu e p. un inferior k tine. A strimba din nas a face mofturĭ a se arata nemultzumit. A fi cu tzifna’n nas a fi tzifnos mofturos. Atzĭ cunoashte lungu nasuluĭ a shti cit trebuĭe sa indrazneshtĭ cit sa te intinzĭ. A da nas cuĭva al incuraja sa fie obraznic. A da cu nasu de ceva a da peste ceva a intilni ceva. A da in nas a da in bot a cadea de osteneala. A da pe la nas a duce pe la nas a da sa miroasa. Atzĭ lua nasu la purtare a te obraznicĭ. A scoate cuĭva ceva pe nas aĭ imputa ceĭa ce aĭ facut p. el al plictisi aducinduĭ aminte un serviciŭ facut saŭ facindul sa sufere perderĭ marĭ maĭ de cit un cishtig care la avut pe nedrept. Atzĭ baga nasu’n toate a te amesteca in toate.