NÁMILA namile s. f. Fiintza sau lucru foarte mare; matahala colos. Deodata ieshi din tufishuri o namila cit un junc. Era un vier negru. SADOVEANU O. I 64. Namila de vapor a dat peste mine shi eu mam vazut deodata in fundul apei. DUNAREANU CH. 190. O namila de om minca brazdele de pe urma a 24 de pluguri. CREANGA P. 241. ◊ (In comparatzii shi metafore) Troienii se ridicau namila pina in tinda creshtinului. DELAVRANCEA H. T. 249.