NALÚK naluci s. f. 1. Fiintza ireala care oamenii cu imaginatzia tulburata cred k o vad uneori sau care o creeaza fantezia poetzilor; aratare vedenie fantoma. Oricit de tare om ai fi naluca unui mort te inspaiminta fiindca peaceea no potzi alunga cu pumnii. POPA V. 29. El tresari. K shi cind acest batrin nu ar mai fi fost un om vietzuitor ci un fel de naluca de care nu poate scapa. SLAVICI N. II 11. Nu shtiu naluca sa fii om sa fii dracul sa fii dar nici lucru curat nu eshti. CREANGA P. 162. ◊ (In comparatzii shi metafore) Un mistretz ranit se napusti... Venea naluca. SADOVEANU O. I 65. ◊ Fig. E Meka! E Meka! SHalearga spre ea... K gindul alearga spre alba naluca. MACEDONSKI O. I 146. ◊ Expr. (In legatura cu verbe de mishcare) K naluca (sau k o naluca) = foarte repede. Calul fugea k o naluca prin lumina vinata. SADOVEANU O. I 473. Trecind k o naluca in zarea din apus. IOSIF PATR. 70. Cind eram tinerel Miera corpul subtzirel Carnea miera k roua SHi osul k maduva Ma duceam k naluca. PASCULESCU L. P. 251. (Regional) Ashi face naluca = a se speria a fi cuprins de panica. Turcii ishi facusera naluca; fugeau mai mult de groaza decit de armele rominilor. ISPIRESCU M. V. 30. 2. Inchipuire desharta iluzie himera. Nu te lasa ispitit de naluci. Nainte mereu sa te duci. BENIUC V 98. Dar ce e vis e o naluca... Ramin cu trista mea nevroza Cu dorul meu nespus de duca. MACEDONSKI O. I 159. 3. Imitatzie de peshtishor facuta din lemn sau din metal sclipitor de care se folosesc pescarii cu unditza pentru a atrage shi a prinde peshtii rapitori.