NÁIBA s. f. art. (Familiar) Dracul. Strigoii stihiile urzitoare de rele naiba... i umplea de spaima deopotriva pe amindoi. RUSSO S. 103. ◊ (Mai ales in imprecatzii) Firear al naibii sau dute (fugi) la naiba luatear naiba. Sa va dau cioroilor fireatzi ai naibii! REBREANU I. 21. Fugi la naiba ghiuj batrin. ALECSANDRI P. P. 326. Dute la naiba shi nu ma necaji! NEGRUZZI S. III 32. ◊ (Mai ales in expr. in concurentza cu dracul v. c.) A da de (sau a vedea pe) naiba = ashi gasi beleaua a o patzi. Daca se atingea cineva de un ciine al Cazangiilor... da de naiba cu ei. PAS Z. I 149. A da (sau a lasa pe cineva sau ceva) naibii (sau la naiba) = a parasi a neglija a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva). Sa lashi la naiba shi zmeu shi tot. ISPIRESCU L. 259. Te las naibii saracie SHi ma duc la vitejie. JARNÍKBIRSEANU D. 285. Naiba de... = afurisitul blestematul de... Ei iaca naiba de parau Mil puse focun drumul tau! COSHBUC P. I 170. La naiba! formula (de dispretz) prin care se exprima dorintza de a renuntza la ceva de a se lepada de ceva. Dar la naiba frunza verde! Ce sa mai tocam degeaba? HASDEU R. V. 15. Nam (nai etc.) nici pe naiba = nam (nai etc.) nimic nici o durere. Jucam zau toata ziua SHi navem nici pe naiba! JARNÍKBIRSEANU D. 361. ◊ (K atribut genitival cu nuantza afectiva de intarire) Ghiujul naibii ticalosul de barbatumeu sa imbatat. SADOVEANU O. I 365. Golanul naibii scoate din traista ceva. RETEGANUL P. I 21. Dorul naibii tare strica Pe mindrutza ocheshica. JARNÍKBIRSEANU D. 89. ◊ Loc. adj. shi adv. Al naibii = (familiar) excelent grozav. Al naibii copil. ▭ SHampania era rece shi buna al naibii de buna. SLAVICI N. II 310. ◊ (K element cu valoare stilistica mai ales in propozitzii exclamative shi interogative exprima mirarea nemultzumirea reproshul supararea indignarea) Miine ce naiba o sa mai ardetzi? PAS Z. I 133. Cum naiba dor sa numi fie? Cind shi muntele cai munte SHinca are doruri multe. JARNÍKBIRSEANU D. 144.