nadushí nadushesc vb. tranz. refl. 1. A (se) inabushi a (se) sufoca. 2. A strangula: „K ma tem k zini cineva peste mine shi ma nadushi fara vreme” (A. Radu 1941: 16). 3. A transpira a asuda. ♦ (onom.) Nadushitu porecla (in Dragomireshti). Din sl. *nedušiti shi zadušiti „a sufoca” < duhǔ „duh” (Scriban); din sl. neduh ucr. naduha (DER); din bg. naduša (DEX MDA).