NADUSHI vb. (Mold.) A sugruma a sufoca. A: Au cu manulel zugruma saul nadusheshte impresurandul cu ceva pina creapa. PRAV. Gios aprinsera foc cu smoala ... k sa o nadushasca. DVS 5^v. ♦ A muri prin sufocare. Craiu sau naruit intro mlashtina calcat de calul sau shi acolo sau nadushit. URECHE s. v. narui. Unora limbile li sau inflat k un dop shi sau nadushit. DOSOFTEI VS. Sau fostu nadushind oamenii pe portzile manastirilor fugind noaptea. N. COSTIN. // B: Cf. INDREPTAREA LEGII. Etimologie: bg. naduša. Cf. scr. nadušiti. Vezi shi inadushi. CL f o i t u i i n a d u sh i s u g u sh a.