Definitzia cu ID-ul 503587:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
nadéjde (nadéjdi) s. f. 1. Sperantza. 2. (Inv.) Ashteptare. Sl. (bg.) nadežda (Miklosich Lexicon 401; Cihac II 208) cf. ceh. nadĕže. Der. nadajdui vb. (a spera a avea sperantza); nadai vb. (Trans. a ashtepta a presimtzi a prevedea) din sl. nadĕjati; nadajduitor adj. (care spera); desnadajdui vb. (a despera).