NABUSHÍ nắbush shi nabushesc vb. IV. (Invechit shi regional in concurentza cu inabushi) 1. Tranz. A sufoca a inabushi. Ii frinse mijlocul il nabushi cu strinsoarea shil facu sashi dea sufletul. ISPIRESCU U. 62. Singele sal napadeasca Singele sal nabusheasca. TEODORESCU P. P. 372. ◊ Fig. O naluca muiereasca Ar putea glasul maririi in pieptumi sal nabusheasca. HASDEU R. V. 158. Ma nabushesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI T. 151. ♦ Fig. A face sa nu se vada sa nu se simta sa nu se auda; a reprima. Priveam gindeam aiurea imi nabusheam cascatul. GALACTION O. I 229. Nabushindushi in piept minia shi ura cel sugruma. VLAHUTZA la TDRG. 2. Tranz. A potoli a stinge. Focul... a fost nabushit in citeva minute. CARAGIALE N. S. 69. 3. Intranz. (Neobishnuit despre apa p. ext. despre alte lichide) A se revarsa a inunda; a navali. Spumosul vin cu vuiet pe vrana nabusheshte. NEGRUZZI S. II 201. ♦ Fig. A navali a se napusti a invada. Au nabushit tatarii in tzara. SBIERA P. 200. Gloata... nabushi inuntru k un shiroi. NEGRUZZI S. I 230.