NABUSHÍ nabushesc vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. shi refl. A (se) sufoca a (se) innabushi. ♦ Tranz. Fig. A impiedica dezvoltarea desfashurarea sau manifestarea unei actziuni a unui proces a unui sentiment etc. ♦ Tranz. Fig. A face sa nu se vada sa nu se simta sa nu se auda. 2. Tranz. A potoli a stinge focul. 3. Intranz. (Adesea fig.) A se revarsa a inunda; a invada. ♦ (Despre sange lacrimi) A podidi. [Prez. ind. shi: nabush] Cf. sb. nabušiti.