Definiția cu ID-ul 1256605:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂSCĂRÍE s. f. (Învechit) Măscăriciune. De la inimă ies toate răutățile. . ., gînduri necurate de ucidere, de curvie, de hulă, de menciuni, de măscării. VARLAAM, C. 407. Nu cerca bătrînii la sfat, ce de la cei tineri den casă lua sfat și învățătură. Iubia să auză glume și măscării și jocuri copilărești. URECHE, LET2. I, 223. Nu se sătura de curvărit, de giucat, de cimpoiași, pre carii îi țănea de măscării. id. ib. 239. - Pl.: măscării. – Măscări1 + suf. -ie.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni