măcelar sm [At: ȘINCAI, HR. III, 271/24 / V: (îrg) măcilariu, (reg) măciular, măciolar, ~iu / Pl: ~i / E: ml macellarius] 1-2 Persoană care se ocupă (cu tăierea vitelor de consum și) cu vânzarea cărnii lor Si: (înv) meserciu, (reg) casap Vz parlagiu 3 (Înv) Călău. 4 (Fig) Om brutal, fără milă. 5 (Spc; prt) Medic chirurg care lucrează brutal și prost.