MÚZICA (2) muzici s. f. 1. Arta de a exprima sentimente shi idei cu ajutorul sunetelor combinate in chip armonic; p. ext. opere create in domeniul acestei arte. Muzica populara romineasca. ▭ In viatza lui Lenau muzica are o mare insemnatate. IONESCURION C. 66. Dantzul muzica padurea Pe acestea lendragii. EMINESCU O. I 102. Acest neam este foarte iubitori de muzica. GOLESCU I. 119. ◊ Muzica de camera v. camera. ♦ Melodie armonie a unei compozitzii muzicale executate cu vocea sau cu un instrument. Muzica curgea shi se amesteca cu jocul k un vifor. SADOVEANU O. VII 252. Undeva se aude o muzica minunata. C. PETRESCU S. 45. ◊ Fig. Secretul muzicii eminesciene rezida in cuvint nu in rima. ROSETTI S. L. 54. Prin mindra fermecare suno muzica de shoapte. EMINESCU O. I 142. 2. Orchestra. Muzica rari tactul pina se opri obosita. BART E. 151. Muzici vesele cintara la botezul meu cu fala. MACEDONSKI O. I 72. Ceasul... cinta mai frumos decit toate muzicile din lume. RETEGANUL P. II 10. ◊ Muzica militara = fanfara. Muzica militara cinta adinioarea in parc. IBRAILEANU A. 41. ◊ Expr. (Familiar) Ai face (cuiva) muzica = ai face (cuiva) galagie scandal.