MÚZICA (< lat. it. fr. germ.) s. f. 1. Arta ale carei mijloace de exprimare sunt sunetele. 2. SHtiintza sunetelor shi a organizarii acestora conform unor sisteme (privind modul tonalitatea ritmul) shi unor norme de compozitzie (privind melodia armonia polifonia forma). 3. Opera muzicala productzie apartzinand muzicii. ◊ M. vocala = m. conceputa pentru voce. M. instrumentala = m. destinata unui instrument sau unui ansamblu instrumental. M. de camera = m. destinata unui grup restrans de interpretzi. M. simfonica = m. conceputa pentru orchestra simfonica. M. vocalsimfonica = m. conceputa pentru un ansamblu mare compus din orchestra shi cor. M. programatica v. programatic. M. religioasa = m. vocala sau vocalinstrumentala compusa pe texte de rugaciuni cantata in timpul serviciului divin. M. concreta = lucrare muzicala realizata prin inregistrarea pe banda de magnetofon a unor sunete din natura sau produse artificial care apoi sunt transformate sau montate; inventatorul ei este inginerul shi muzicianul francez P. Schaeffer care a realizat primele experientze in 1948. M. seriala v. dodecafonism. M. ushoara = m. de larga accesibilitate bazanduse pe intonatzii de cantec pe ritmuri de dans sau de marsh. M. populara = m. de larga circulatzie caracterizata prin faptul k este o creatzie colectiva shi anonima. M. de teatru = m. originala conceputa pentru a acompania desfashurarea unei reprezentatzii teatrale. M. de film = m. inregistrata ce constituie coloana sonora a unei pelicule cinematografice. Mai exista m. de dans m. corala m. pop m. rock m. folk m. de jaz m. electronica etc. 4. Formatzie instrumentala. ◊ M. militara = fanfara.