*múzica f. (lat. música vgr. musiké fem. d. musikós muzical d. mûsa muza). Arta de a combina sunetele k sa formeze un cintec sa placa auzuluĭ. Teoria acesteĭ arte: a invatza muzica. Trupa de muzicantzĭ: muzica militara. Instrument muzical automatic saŭ mica armonica de gura (Pop.). Muzica cifrata sistema de a scrie o melodie cu cifre shi cu alte semne. A face muzica a studia muzica a cinta: de la 46 fac muzica. Muzica a fost shtiuta din cea maĭ mare vechime. La vechiĭ Grecĭ aŭ fost renumitzĭ muzicantzĭ Apóline Orfeŭ Linu shi Anfione. Dupa legenda la sunetele lireĭ luĭ Anfione petrele s’aŭ mishcat singure shi aŭ format zidurile Tebeĭ ĭar cind cinta din lira Orfeŭ fearele veneaŭ linga el shi ascultaŭ in tacere shi arboriĭ ishĭ clatinaŭ in cadentza ramurile. Renumit e shi Pan care cinta din naĭ. Din Biblie il shtim pe David care pin sunetele harpeĭ linishtea furiile luĭ Saul. Notele muzicale cu care scriem noĭ astazĭ is inventate de Italianul Guido din Arezzo. Vechĭ musichíe (dupa ngr.). V. psaltichie.