múzica (múzici) s. f. 1. Creatzie artistica cu ajutorul sunetelor. 2. Muzicutza armonica. 3. (Arg.) Gura plisc. Mr. muzica. Fr. musique shi in mr. din it. musica cf. tc. bg. muzika. Este dubletul lui musichie s. f. (muzica; muzica gregoriana) inv. din mgr. μουσιϰή (Gáldi 212) cf. sl. musikija. Ortografia musica (shi der.) este inv. Der. muzic s. m. (inv. muzician) din it. musico; muzical adj. din fr. musical; muzicant s. m. din germ. Musikant; muzicesc adj. (inv. muzical); muzicutza s. f. (armonica; Arg. gura).