MÚZICA s.f. 1. Arta de a imbina in mod armonios sunete pentru a exprima idei sentimente. 2. SHtiintza sunetelor considerate sub raportul melodiei ritmului shi armoniei. 3. Opera bucata muzicala melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. 4. Formatzie instrumentala; orchestra. ◊ Muzica militara = fanfara; (fam.) ai face (cuiva) muzica = ai face (cuiva) galagie scandal. [Var. musica s.f. / < lat. it. musica fr. musique < gr. mousike arta poeziei shi a cantecului].