mutá (mutátát) vb. 1. A deplasa a mishca din loc. 2. A schimba casa de locuit. 3. A schimba destinatzia a primi numire in alt loc. 4. (Refl.) A se intoarce a schimba pozitzia. Mr. mut mutare megl. mut mutari. Lat. mūtāre (Pushcariu 1145; CandreaDens. 1192; REW 5785) cf. it. mutare prov. cat. sp. port. mudar fr. muer. Der. mutacios adj. (variabil schimbator); mutat s. n. (schimbare de domiciliu; inv. locuintza shedere); mutatoare s. f. (imparateasa Byronia dioica); mutator adj. (schimbator); stramuta vb. (a transporta in alt loc a schimba locul a deplasa; a schimba; a transpune) cu pref. stra (dupa Candrea din lat. vulg. *extramūtāre in loc de transmūtare); nestramutat adj. (neclintit).