MUTÁ mut vb. I. 1. Tranz. shi refl. A (se) mishca din locul in care se gaseshte shi a (se) asheza in alt loc; a (se) deplasa; a (se) stramuta a (se) transfera. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Ai muta (cuiva) falcile (sau capriorii) = ai trage (cuiva) o palma cu putere a lovi peste obraz. ♦ A (se) transfera dintrun serviciu in altul. 2. Refl. A se stabili (cu locuintza) in alt loc ashi schimba domiciliul. 3. Tranz. (Inv. shi pop.) A inlocui a schimba (cu altceva sau cu altcineva); a modifica a transforma. ♦ A schimba cursul directzia. ◊ Expr. Ashi muta gandul = a se razgandi a renuntza. 4. (La jocul de shah) A efectua o mutare. Lat. mutare.