MUTĂTOÁRE, mutătoare, s. f. Plantă erbacee agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu rădăcină groasă și cărnoasă întrebuințată în medicină, cu flori alb-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii; crește pe gardurile viilor și prin tufișuri (Bryonia dioica).

MUTĂTOÁRE ~ f. Plantă erbacee agățătoare, toxică, cu flori albastre sau albe-gălbui și cu fructe mici, în formă de boabe roșii sau negre; împărăteasă. /a muta + suf. ~ător

mutătoare f. plantă cățărătoare ce se cultivă pentru a decora garduri, ziduri sau umbrare, crește prin locuri inculte (Bryonia). [Lit. care se mută din loc în loc, această plantă veninoasă agățându-se prin cârcei].

mutătoáre f., pl. orĭ (d. a muta). O plantă cuburbitacee agățătoare veninoasă (bryónia dióica). V. împărăteasă.

mutător, ~oare [At: PSALT. HUR. 33^v/8 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: muta + -ător] 1 a (Reg) Care se poate mișca. 2 a (Reg) Care se mută dintr-un loc în altul. 3 a (Reg) Care își schimbă locul, domiciliul sau sediul. 4 a (Înv; îs) Bun (sau lucru) ~ Bun mobil¹. 5 a (D. păsări) Migrator. 6 a (D. boli) Contagios. 7 sf (Reg) Stână provizorie, așezată alături de stâna principală, care se poate muta dintr-un loc într-altul. 8 a (Îrg) Schimbător. 9 a (Îvr; d. oameni) Străin. 10 sf Parte a joagărului alcătuită din bătătoare, amnar și grindei. 11 sf (Prc) Bătătoare a joagărului. 12 sf (Mol) Cocârțeală la plug. 13 sf (Șîc ~oare-cu-poame-roșii) Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, agățătoare, veninoasă, cu rădăcina groasă și cărnoasă, cu frunze pețiolate, cu flori albe-gălbui și cu fructe în formă de boabe roșii, folosită în medicina populară (Bryonia dioica). 14 sf (Bot; reg; șîc ~oare-cu-poame-negre) Împărăteasă (Bryonia alba).

MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj. (Rar) Care se mută dintr-un loc în altul; (despre păsări) migrator, călător. Mii și mii de păsărele mutătoare se-ntorc acuma din țările cele calde. MARIAN, O. I 1 ♦ (Substantivat, f.) Stînă provizorie (alături de stîna cea mare), care poate fi mutată ușor dintr-un loc în altul.

mutătoáre s. f., g.-d. art. mutătórii; pl. mutătóri

mutătoáre s. f., g.-d. art. mutătórii; pl. mutătóri

mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. și pl. mutătoáre

mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. și pl. mutătoáre

MUTĂTOÁRE s. (BOT.; Bryonia alba) împărăteasă, (reg.) brei, curcubețea, tidvă-de-pământ.

MUTĂTOÁRE s. v. cocârlă, schimbătoare.

MUTĂTOARE s. (BOT.; Bryonia alba) împărăteasă, (reg.) brei, curcubețea, tidvă-de-pămînt.

mutătoare s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.

MUTĂTÓR adj. v. călător, contagios, infecțios, migrator, molipsitor.

mutător adj. v. CĂLĂTOR. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MIGRATOR. MOLIPSITOR.

Bryonia alba L. Specie care înflorește vara. Flori albe. Fructe, bace negre.