MUSTÍ mustesc vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A se intinde imbibind a se ivi incet peste tot. Se simtzea seva primaverii mustind proaspata in fiecare crengutza shi in firul marunt de minta. C. PETRESCU A. 48. [Vitzele] erau retezate de la pamint shi puterea li se scurgea mustea din coarde k din vine taiate. DUMITRIU N. 249. Sintetzi totzi dintrun sat? Ma rog din toate partzile pe unde musteshte pacura. POPA V. 252. 2. A fi plin de seva sau de alt lichid; a fi imbibat. Pamintul inca negruvioriu shi gol sub care musteau semintzele. C. PETRESCU I. II 166. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de») Vine caldura pamintul musteshte de apa. MIHALE O. 300.