MUSHTIÚC mushtiucuri s. n. 1. Piesa (de ebonit de os sau de metal) la instrumentele muzicale de suflat prin care se sufla. ♦ Imameaua ciubucului. 2. Capatul metalic cu care se termina un furtun de stropit shi care serveshte la concentrarea shi dirijarea vinei de lichid. 3. Piesa de otzel sau de lemn captushit cu tabla fixata la capatul presei de caramida folosita la fasonarea materialului din care se taie caramizile sau tziglele.