Definitzia cu ID-ul 541708:
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
mushtiuc (< germ. Mundstück) parte a unor instrumente* de suflat care se fixeaza (prin apasare) de buze (in cazul instrumentelor de suflat din alama) ori se tzine in gura (in cazul clarinetului* shi al saxofonului*). Prin m. se introduce coloana de aer in instr.