MUSHTIÚC ~uri n. 1) Tub mic (de os de lemn de ebonita) in care se fixeaza tzigara pentru a fuma; tzigaret. 2) Extremitate a unui instrument muzical de suflat pe unde se sufla cu gura; ambushura. 3) Capatul metalic al unui furtun care serveshte la reglarea curentului de apa. [Sil. tiuc] /<germ. Mundstück