mushtiuc sn [At: DDRF / V: moshtical ~shlic ~shlik sf ~shulic ~shulik sf (reg) moshtic ~tic ~ical ~ticlu ~tric ~tuc / Pl: ~uri / E: ger Mundstück] 1 Piesa detashabila de metal de os de lemn etc. la instrumentele muzicale de suflat care se tzine intre buze shi prin care se sufla in instrumentul respectiv. 2 (Pex; arg) Gura. 3 (Ie) A lua cuiva ~ul A lovi pe cineva peste gura. 4 (Ban; pan) Imamea a ciubucului Si: tzigaret. 5 Piesa metalica de bronz sau de alama cu care se termina un furtun de stropit shi care concentreaza shi dirijeaza jetul de lichid. 6 Piesa de metal sau de lemn montata la capatul de presare al pieselor shi folosita la fasonarea caramizilor a tziglelor etc. 7 (Reg) Zabala.