músca f. pl. shte (lat. mŭsca musca d. vgr. myiske dim. d. myia musca; it. pv. cat. sp. pg. mosca fr. mouche). Un insect dipter care plictiseshte foarte mult oameniĭ (maĭ ales la masa) shi vitele. Alte insecte zburatoare care seamana a musca. Fire de barba lasate nerase supt buza. A te viri k musca a te amesteca in toate plictisinduĭ pe ceĭlaltzĭ. A fi raŭ de musca a suferi din pricina mushtelor (de ex. a strechiiĭ) vorbind de kĭ. A fi cu musca pe cacĭula a fi orĭ a te simtzi vinovat (pin aluziune la un TZigan care furase mĭere shi fusese inchis cu altziĭ banuitzĭ shi eĭ fara sa fie vinovatzĭ. La inchisoare judecatorul le zise: „Musca se va pune pe cacĭula celuĭ vinovat”. Atuncĭ TZiganu fara sa se gindeasca ce face ridica mina la cacĭula k sa alunge musca imaginara shi asha fu descoperit in hohotele de ris ale celorlaltzĭ). Prov. Nu toate mushtele fac mĭere (ci numaĭ albinele) nu totzĭ oameniĭ is harnicĭ. Mishina.