muruí muruiesc vb. tranz. (reg.) 1. A lipi cu lut peretzii caselor traditzionale; a unge a tencui. 2. A (se) murdari a (se) manji (pe fatza pe maini; de obicei in timpul mesei shi ref. la copii). Din sl. mura „noroi huma” (SHaineanu Scriban; Cihac Tiktin Candrea cf. DER); cf. ucr. murovati (DEX MDA).