MURUÍ muruiesc vb. IV. Tranz. (Regional) A acoperi peretzii unei case cu un strat neted de lut muiat cu apa; a lipi a varui. In citeva zile totzi patru peretzii erau lipitzi shi muruitzi. SLAVICI N. I 20. ♦ A astupa crapaturile sau golurile mici din peretzii lucrarilor subterane cu un material argilos. 2. A uda cu apa sau a unge cu ou grasime etc. suprafatza unui aluat inainte de al baga in cuptor. (Refl. pas.) [Colacii] se muruiesc (se ung) cu muruiala facuta din faina de griu muiata in apa galbuie. SHEZ. V 138. 3. A unge cu ceva care murdareshte a mizgali. Ma murui cu dohot de sus pina jos. HOGASH DR. II 148.