MURUÍ muruiesc vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A acoperi peretzii sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apa; a lipi. ♦ A astupa crapaturile din peretzii lucrarilor subterane cu un material argilos. 2. A unge suprafatza unui aluat cu muruiala (3) inainte de al baga in cuptor. 3. A manji a murdari; a mazgali. Cf. ucr. murovati.