MÚRMUR murmure s. n. 1. Zgomot confuz de voci produs atunci cind se vorbeshte prea incet sau prea de departe sau cind mai multe persoane vorbesc in acelashi timp cu jumatate de glas. Razbatea de afara un murmur nedeslushit de glasuri. SADOVEANU M. C. 202. Din odaia alaturata auzii citeva murmure nedeslushite pe urma dintro data un glas aspru. DUNAREANU CH. 119. Deodata un murmur de mirare se ridica impregiurul nostru. ALECSANDRI O. P. 10. ♦ Exprimarea unei nemultzumiri prin cuvinte rostite cu jumatate de glas; protest infundat al unei multzimi nemultzumite. V. mormait. Ei i raspunsera cu un murmur intunecos. DUMITRIU N. 17. 2. Zgomot ushor shi continuu facut de o apa curgatoare de frunzishul mishcat de vint etc.; freamat susur shopot. Apa cadea marunt izbind pamintul intrun murmur molcom shi inabushit. MIHALE O. 250. Sarutarea de atunci in viatza in fiorul shi in murmurul padurii sa imprashtiat peste toata viatza mea. SADOVEANU O. VIII 14. ◊ Fig. Prin lumina orbitoare veneau zgomotele imprejurimilor k ceva neobishnuit k murmurul unei vietzi cu totul noua atunci izvorita din pamint. SADOVEANU O. IV 21. ♦ (Rar) Zgomot surd shi continuu produs de un motor sau de o mashina in actziune. Fabricile de la margini trimeteau murmurul lor surd slabit de departare. DUNAREANU CH. 98. Pl. shi: murmururi (ANGHEL I. G. 46). Varianta: múrmura (ODOBESCU S. III 92 NEGRUZZI S. I 160 ALEXANDRESCU M. 74) s. f.