MÚRMUR murmure s. n. 1. Succesiune de sunete (slab shi monoton articulate) de cuvinte rostite incet shi neclar; zgomot confuz de voci; rumoare murmuiala. ♦ P. anal. Zgomot surd shi continuu produs de un motor sau de o mashina in actziune; zumzet bazait. ♦ Exprimare a unei nemultzumiri a unei dezaprobari prin cuvinte rostite cu jumatate de glas; protest infundat al unei multzimi; carteala murmurare. 2. Zgomot ushor prelung shi monoton produs de o apa curgatoare de frunzishul mishcat de vant etc. Din lat. murmur fr. murmure.