MURITÓR OÁRE muritori oare adj. Care ishi termina existentza prin moarte supus mortzii. Tu te coboara pe pamint Fii muritor k mine. EMINESCU O. I 173. In sfirshit asha io fost scris totzi sintem muritori. ALECSANDRI T. 134. Mariata eshti muritor shi ai sa dai sama! NEGRUZZI S. I 146. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge a ramine a lasa pe cineva) muritor de foame = a fi (a ajunge etc.) foarte sarac neavind ce minca. Ai lasao pe fata asta muritoare de foame. DUMITRIU N. 38. Nimeni nu sa gindit sal lase pe drumuri muritor de foame. SADOVEANU O. VII 38. Crizele comerciale shi economice lasa muritori de foame mii de lucratori manuali shi intelectuali. GHEREA ST. CR. II 309. ♦ (Substantivat) Om. Nici un muritor na cutezat sa calce hotarele mele. ISPIRESCU L. 5. O datan viatzai muritorul vede in visul sau un chip asha dales. EMINESCU O. IV 78. Muritorul bun k blindul mielushel Face rele peste rele far’ so shtie singur el. HASDEU R. V. 57.