mult (ta) adj. 1. Abundent. 2. (Adv.) Destul considerabil enorm in cantitate mare. 3. (Adv.) Timp indelungat un interval mare de timp. Mai mult inca in plus. Cel mult numai atit. De mult altadata cu lung timp in urma. Prea mult peste masura in exces. 4. (Adv.) Numai abia doar. 5. (S. n.) Cantitate mare lucruri numeroase. Multzi lume nenumaratzi oameni. Multe nenumarate lucruri. SHi mai multe nu neaparat cu orice pretz. Multul cu mult oricit de mult foarte mult. Mr. multu megl. mult istr. munt. Lat. multus (Pushcariu 1124; CandreaDens. 1168; REW 5740) cf. it. molto prov. cat. molt v. fr. moult sp. mucho port. muito. Der. multicel (var. multishor) adj. (destul); multzime (var. inv. multzie) s. f. (oameni multzi multitudine abundentza); inmultzi (var. multzi) vb. (a multiplica; a augmenta; refl. a se reproduce); inmultzire s. f. (multiplicare); inmultzitor s. n. (multiplicator); deinmultzit s. n. (primul factor al unei inmultzirii). Multzumi (var. inv. multzemi Trans. multzami) vb. (a satisface a satura; a premia a gratifica a plati ashi exprima satisfactzia prin cuvinte de gratzie; refl. a fi satisfacut; refl. a fi a se arata satul a nu putea mai mult) este fara indoiala un der. de la multzime (› *multzimi › multzemi) k indestula de la destul. Der. general admisa din la multzi ani (Cretzu 349; Tiktin; REW 487; Candrea; Scriban; Barbulescu Arhiva XXXIII 47; Sandfeld 42) nu pare posibila fiindca astfel de compuse nu sint curente in rom. (Trans. multzam nu este un rezultat al lui multzi ani ci o var. dialectala a lui multzumesc; paralelismul cu ngr. εἰς πολλὰ ἔτη „sa traiasca multzi ani” › στολλάτη „multzumesc” este sugestiv fara sa constituie un argument hotaritor fiindca acest etimon nu explica celelalte sensuri ale cuvintului). Der. multzameala s. f. (gratitudine) inv.; multzumita (var. multzamita) s. f. (premiu recompensa; recunoshtintza); multzumitor (var. multzamitor) adj. (satisfacator suficient recunoscator); nemultzumire s. f. (neplacere); nemultzumit adj. (nesatisfacut mofturos); nemultzumitor adj. (care nu da satisfactzie). Der. din fr. multiplu adj.; multiplica vb.; multiplicator adj.; multiplicat s. n.; multiplicitate s. f.; submultiplu s. n.