MULT A multzi te adj. adv. 1. Adj. Care se afla in mare numar in cantitate mare sau in sorturi diferite; de intensitate deosebita de proportzii mari de durata lunga. ◊ Loc. adv. De (mai) multe ori sau in (mai) multe randuri = in mod repetat adesea. ◊ Expr. A nu mai avea zile multe = a fi aproape de moarte. ♦ (Substantivat n. pl.) Lucruri fapte intamplari numeroase (shi variate). ◊ Expr. A nu shti multe = a) a trece repede la actziune a lua hotarari energice; b) a se supara ushor. Mult cu multul sau multul cu mult = oricat de mult foarte mult. Multe (shi de) toate = lucruri de tot felul; probleme variate. Multe shi marunte = a) lucruri probleme de tot felul; b) fleacuri nimicuri. SHi mai multe nu = neaparat cu orice pretz. 2. Adv. In cantitate insemnata in mare masura; in mod intens staruitor; cu valoare mare; pe o distantza mare; in timp indelungat; de repetate ori. ◊ Cu mult = in foarte mare masura. Cel mult = a) maximum; b) in cel mai bun caz. Mai mult = a) in special mai ales indeosebi; b) (reg.; in constructzii negative) de acum inainte din acest moment. De mult = a) dintro vreme indepartata de altadata; din vechime; b) de timpuriu devreme. ◊ Loc. conj. De mult ce = din cauza datorita cantitatzii duratei intensitatzii (extreme) etc. ◊ Expr. Mai mult sau mai putzin = oarecum relativ. (Asta) e prea mult = (asta) intrece masura depasheshte ceea ce trebuie sau se cuvine. Mult shi bine = vreme indelungata. A nu mai avea mult = a) a fi aproape de sfarshitul unei actziuni; b) a fi aproape de sfarshitul vietzii a nu mai avea de trait decat putzine zile. ♦ (Inv. shi reg.; inaintea unui adjectiv sau a unui adverb da acestora valoare de superlativ) In cel mai inalt grad; foarte extrem. [Gen.dat. pl. m. shi f. multora] Lat. multus a um.