muiére (muiéri) s. f. 1. Femeie maritata. 2. Femeie sotzie. Mr. mul’are megl. mul’ari istr. mulere. Lat. mŭlier (Densusianu Hlr. 66; Pushcariu 1120; CandreaDens. 1162; REW 5730) cf. v it. mogliera (v. lomb. muier logud. muglèri) v. fr. moillier prov. port. mulher cat. muller sp. mujer. Pentru schimbarea accentului cf. Rosetti I 59. De uz comun are o nuantza depreciativa in limba literara. Der. muieratic adj. (muieresc feminin; afemeiat desfrinat); muiercana s. f. (femeie chipesha); muiercea s. m. (porecla pentru barbatzii muieratici); muierelnic adj. (inv. muieresc); muieresc adj. (femeie); muiereshte adv. (femeieshte); muieret s. n. (adunare de femei); muieri vb. refl. (a fi in societatea femeilor a se efemina); muierie s. f. (inv. menstruatzie period); muieros adj. (inv. afemeiat); muierotca s. f. (Banat barbat dominat de nevasta); muierushca s. f. (femeiushca mai ales la pasari; dozator la razboiul de tzesut).