MÚGET mugete s. n. 1. Strigatul zbieretul vitelor cornute; raget. Din sat veneau mugete prelungi de vite. SADOVEANU O. III 655. Dumana intindea gitul la poarta shi mugea era asha de duios mugetul ei! VLAHUTZA O. A. II 47. ♦ (Prin extensiune) Strigatul puternic melodios al cerbului in epoca de imperechere; boncaluit raget. Numai iata k aude HarapAlb un muget inadushit: cerbul venea boncaluind. CREANGA P. 225. 2. Fig. Zgomot puternic produs de ape de vint de furtuna; vuiet vijiit. In timpul acestor furtuni apele scot un muget cumplit. BOGZA C. O. 98. Mereu creshte zgomotul valurilor ce se izbesc de chei sparginduse intrun muget salbatic. BART S. M. 14. [Rinul] din inaltzime in fund se prabusheshte Cun muget lung. ALECSANDRI P. III 135. ♦ (Rar) Bubuit. Asculta mugetul tunurilor shi trishca lui Vatamanu. CAMILAR N. I 422.